Gândurile se materializează. Și bune și rele. Cu cât e mai intens și mai frecvent cu atât mai mari șanse are de materializare.
Asta deoarece gândurile creaază emoții.
Secretul e în intensitatea emoțiilor.
Totul se întâmplă acolo, ascuns de ochii lumii, în lumea noastră interioară. E un întreg univers. Păcat că nu suntem atenți la ce ni se întâmplă în interior la fel cum suntem precauți la ce vedem în exterior.
Statistica arată că suntem mai receptivi la informația negativă decât la cea pozitivă... Suntem încojurați de știri negative, vești proaste, rutină, stres, conflicte... în acest context, uneori ne este greu să oprim fluxul de gânduri cu tentă negativă. Or, gândurile tale te afectează, îți direcționează vorbele apoi faptele.
Aș merge mai departe afirmând că suntem ceea ce gândim. Tot timpul. Mai devreme sau mai târziu. Devii ceea ce gândești.
Ce poți să faci tu pentru a-ți fi mai bine? În primul rând să îți revizuiești gândurile, să le selectezi, să le recunoști (și asta nu e ușor!), să te înveți să filtrezi informația receptată prin stimulii exteriori.
Un exemplu simplu: eu acasă nu am televizor. Nu îi văd necesitatea. Primul gând asociat cu TV-ul este: oare chiar avem nevoie de atâta informație negativă? Odată ce am început să conștientizez inutilitatea acestuia, mi-am creat o idee că TV-ul este o sursă de informație adesea negativă. Zilnic suntem bombardați cu o cantitate imensă de informații: la muncă/ în familie/ în toate sferele vieții. Ideea de a filtra ceea ce îmi face bine și ce nu, am abordat-o, la început, inconștient: la ce bun să mă intoxific cu gânduri negative (din diverse surse) dacă oricum zilnic mă ciocnesc de ele?
Acum mă întorc la ideea gândurilor creatoare de emoții. Dacă nu ar aduce emoții (negative/pozitive), nu ar fi o problemă, cu cele negative în special.
Emoțiile crează o anumită stare interioară.
Un alt exemplu: Te gândești că te-ai certat cu cineva drag și (posibil) cauți soluții. Faptul că nu le găsești te stresează. În sinea ta zici că oricum ai chestii mai importante însă tot parcă te gândești la cearta aia. Te știi fiind aconflicutal/ă și te stresezi. Deja s-a creat o stare de tensiune. Gândul devine tot mai frecvent. Se instalează starea neplăcută. Consecința: a doua oară cnd te vezi cu persoana dragă, amplifici lucrurile și vă aruncați vorbe și mai tăioase. Psihicul e stresat. Te afectează, deja. Gândul ăla negativ te-a inundat deja. E un proces, odată început, inevitabil. E un cerc vicios.
Închegând pe o notă pozitivă,
Totul începe de la un gând. Fii atent la gândurile tale că ele vor deveni vorbe apoi fapte!
Lucrează asupra gândurilor tale pozitive ca să ajungi exact acolo unde îți dorești:)
